FIII SATULUI GLOGOVET, COMUNA VALEA LUNGA, JUDETUL ALBA

NOI AM FOST LA

 FIII SATULUI GLOGOVET,

SAMBATA 26 MAI 2012

MICROISTORISIRE IMAGISTICA

Cultura prinde rădăcini în satul Glogoveţ

În pitorescul sat Glogoveţ s-a înfiinţat, din iniţiativa unor inimoşi oameni ai locului, Asociaţia Culturală "Vasile Aaron", sub auspiciile Primăriei Valea Lungă (primar Vasile Puşcă) şi ale Despărţământului "Timotei Cipariu" Blaj al Asociaţiunii ASTRA (prof. Silvia Pop), preşedinte fiind ales Ioan Mihălţan. Asociaţia îşi propune valorificarea pitorescului satului, înfiinţarea unei baze turistice permanente şi introducerea ei în circuitul turistic al "Drumului Vinului" şi în circuitul naţional, aici existând deja o pensiune turistică şi 15 case de vacanţă. Prioritar, se urmăreşte valorificarea patrimoniului tradiţional şi cultural prin amenajarea unui muzeu (casă ţărănească din sec. XIX) şi pregătirea manifestărilor din anul jubiliar 2012, când în sat se va face o slujbă de binecuvântare a bisericii, la 100 ani de la zidirea acesteia. Totodată, asociaţia se va implica în organizarea întâlnirii "Fiilor satului", lansarea unei monografii şi ridicarea unei masive cruci pe vârful Ţuţuman. "Prin aceasta avem convingerea că întoarcerea fiilor satului la vatra strămoşească se va face prin astfel de proiecte de cultură, care fac să nu uităm obârşia, tradiţia şi obiceiurile locului, atât de necesare sufletului omului de azi", a declarat Ioan Mihălţan, preşedintele Asociaţiei Culturale "Vasile Aaron" Glogoveţ. (R.G.)

http://www.ziarulunirea.ro/art.php?cat=29&pg_id=37014

Legenda urieşilor din Ţuţumanul Glogoveţului

                                  (varianta 1)


     În cetatea Glogoveţului, odinioară hălăduiau Urieşii. Şi ăştia erau atât de mari şi de cumpliţi, că dacă doreau o mămăligă de cină şi n-aveau sită să cearnă meiul, trimiteau un copil la vecini, în Munţii Sebeşului, să ceară cu împrumut. 
     Urieşii ăştia erau oameni ca şi noi, dar mai zdraveni, cu frunţile deasupra copacilor... Şi grăiau tot aşa, cum grăiesc Românii, dar mai curat. Urieşii aveau şi vite, cum au toţi creştinii, ciobăneau şi plugăreau. Că foamea tot cu pită se potolea şi atunci.
    Fata Urieşilor, Rusalina, ciobănea în acea zi la Pârva. Era frumoasă, ruptă chiar din soare. Şi era tinerică şi fragedă, ca firicelul de cânepă la Sânziene.  Şi cum se sbenguia ea, cu mieluşeii şi cu iezii pe colea, Smeii au pândit-o şi-au luat-o-n braţe tari de voinici, au urcat-o pe caii lor năzdrăvani. S-a sbătut sărmana ce-a fost modru, a ţipat înfiorată, ca muşcată de sălbătăciuni. Şi plângea cu amar, de-i curgeau lacrimile vale. Şi Smeii cu fata au luat-o în sus, pe lângă pânza de apă a Târnavei-Mici, spre Munţii Zişealului, unde-or fi ăia. Duduiau zările de copitele cailor bueştri.
    C-o mână ce-i rămăsese slobodă, îşi rupse salba de mărgele de la gât şi lăsa şi ici şi colo câte-o mărgică iar cu ea cădea şi câte-o lacrimă, lacrimă bogată, puvoiu de durere, ca din ochiu de uriaş.  Că fata Urieşilor de la Glogoveţ s-a mai întors sau nu, la părinţii şi soaţele sale, n-au mai avut ştire bătrânii. Însă mărgelele udate cu lacrimi au rămas. Şi cine le caută le găseşte şi astăzi, aici la Blaj, în lacul Chereteu, la Iclod, la tăuiştile de la Cetatea de Baltă, pe Câmpie, până în munţii Rodnelor. Şi mai dincolo!

(Alexandru Lupeanu Melin, Evocări) 


Această Cruce, a fost ridicată în memoria acestor fiinţe, ,,URIEŞII”, care au sălăşluit pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu şi sfinţită la data de 6 august 2011, Sărbătoarea Schimbării la Faţă, cu sprijinul  Asociaţiei ,,Aaron Vasile” – Glogoveţ.